Grădina Publică Pitești – amenajare peisagistică

Concursul de soluții concept – Reabilitare, reconfigurare funcțională și peisagistică Grădina Publică – Pitești

Organizator: Uniunea Arhitecților din România Sucursala Argeș în colaborare cu Filiala Teritorială Argeș a Ordinului Arhitecților din România

Premiul I

Autor principal Monica Cîrstea

Coautor Andreea Vlăducă

Grădina Publică reprezintă unul din cele mai reprezentative peisaje urbane ale Piteștiului. Situată între două clădiri-monument, Muzeul Județean și Cercul Militar, Grădina a suferit de-a lungul timpului modificări care i-au afectat caracterul de spațiu central de loisir al orașului. Scopul proiectului este de a-i reda acesteia semnificația de odinioară, raportându-se la limitele sale istorice,  de a crea un parcurs fluent între pietonalul major din centrul orașului și spațiul verde al Grădinii și de a răspunde totodată provocărilor actuale precum aglomerația în trafic și lipsa locurilor de parcare.

CONTEXTUL ISTORIC

Grădina Publică a fost proiectată în 1859 de arhitectul Ulbricht Hoffmann și finalizată în 1869, în contextul modernizării orașului și al unui interes pronunțat pentru urbanism și amenajarea de spații publice. Pentru evoluția Grădinii, un impact major l-au avut construirea Prefecturii Argeș (actualul Muzeu Județean) în 1898, construirea Cercului Militar în 1939, și extinderea celor două artere de circulație E-V în 1912 și 1936-37. Aceste intervenții au segmentat Grădina, dintre care în prezent doar cea centrală mai păstrează funcțiunea inițială. Odată cu reducerea suprafeței sale, apare și o scădere a interesului locuitorilor pentru Grădină, aceasta cedând rolul inițial ca principala zonă de loisir a orașului unor amenajări mai recente – Parcul Trivale (1902-1913) și Parcul Ștrand (1953). În prezent, Grădina Publică este amenințată de traficul intens, lipsa locurilor de parcare și discontinuitatea care există între ea și spațiul pietonal din centrul orașului.

ANALIZA SITUAȚIEI PREZENTE

În căutarea unei soluții pentru reabilitarea Grădinii, am căutat să potențăm calitățile remarcabile ale acestui spațiu și să răspundem totodată mai multor inconveniente care afectează imaginea, perceperea și utilizarea ei de căre locuitori.

Calități:

• Poziția centrală a Grădinii în raport cu orașul îi conferă acesteia un caracter unic, reprezentativ;
• Cele două clădiri reprezentative între care se situează Grădina servesc drept capăt de perspectivă, au rol de orientare, generează un flux de circulație pietonală și îmbogățesc caracterul de reprezentare al Grădinii;
• Situarea in proximitatea stațiilor de autobuz și în vecinătatea a trei instituții de învățământ importante (Colegiul Zinca Golescu, Colegiul I. C. Brătianu și Școala nr. 3 Ion Pillat) creează mai multe posibilități de utilizare a spațiului, destinate mai multor categorii de vârstă;
• Vegetația matură, reprezentată de arbori înalți, este un avantaj important, având în vedere lipsa de spații verzi din centrul orașului. Arborii încadrează perspectiva celor două clădiri-monument și creează un climat mai plăcut pe timpul verii.

Probleme:

• Suprafața redusă și delimitarea puternică față de restul orașului, prin străzi intens circulate și parcaje, transformă grădina într-un scuar urban, fiind mai mult un spațiu de tranzit decât unul destinat relaxării și petrecerii timpului liber;
• Spațiul din jurul Cercului Militar, destinat parcării, este greu de tranzitat de către pietoni și rupe continuitatea dintre pietonalul major din centru și spațiul verde al Grădinii;
• Spatiul amplu, neplantat (sau parțial plantat) din centrul grădinii, nu are o utilizare precisă, oamenii nu îl pot străbate;
• Poziționarea Muzeului Județean si a Cercului Militar, dupa axe de simetrie care nu coincid, cauzează o anumita dificultate compozițională a Grădinii;
• Numărul insuficient de locuri de parcare.

CONCEPT

Conceptul proiectului se desfășoară pe două planuri: subteran și suprateran. Cel subteran are un caracter funcțional, propune o solutie pentru problema traficului intens, lipsei locurilor de parcare și pentru discontinuitatea pe care acestea le generează. Cel suprateran se axeaza în principal pe aportul estetic, pe rolul de reprezentare, pe compozitia axială și pe atmosferă, dorind să redea Grădinii caracterul pe care aceasta îl avea la origine, însă într-o manieră contemporană.

DESCRIEREA SOLUȚIEI

Amenajări subterane

Proiectul propune construirea unei parcări subterane pe două niveluri sub spațiul liber delimitat de arbori, si a unui pasaj subteran pe o porțiune din strada Armand Călinescu aflată în fața Muzeului. Astfel, sunt create 162 de locuri de parcare, iar pasajul facilitează circulația rutieră și servește și accesului în parcare. Un al doilea acces se face din Bulevardul Republicii, printr-o rampă. Pasajul asigură o continuitate deplină între Grădina Publică și Muzeul Județean, integrând astfel o funcțiune culturală importantă în circuitul pietonal.

Impactul asupra traficului: Amenajarea pasajului fluidizează traficul dinspre zona de sud a orașului (Cartier Exercițiu) spre centru. Se pot face unele modificări asupra circulației rutiere, pentru îmbunătățirea acesteia. Stația de autobuz 13B poate fi amplasată la intersectia cu Strada Primăverii, iar cea pentru celelalte linii de transport, după intersecție, pe Strada Egalității. Traficul dinspre Strada Armand Călinescu spre Bulevardul Eroilor se poate face pe Strada Primăverii. Pe porțiunea pasajului aflată pe Strada Egalității se prevede o bandă pentru accesul din Bulevardul Eroilor către Strada Egalității, pe sensul de coborâre. Pe sensul de urcare, se poate impune interzicerea virajului la stânga și devierea traficului pe Strada Primăverii. Ar fi oportună și semaforizarea intersecției dintre Strada Primăverii și Bulevardul Eroilor.

Amenajări supraterane

Principalul deziderat al proiectului, la nivel perceptiv și de atmosferă, este asigurarea continuității Grădinii în raport cu centrul orașului și, pe cât posibil, reîntregirea sa, în limitele sale istorice. Astfel, spațiul din fața Muzeului este reintegrat în Grădina Publică, iar spațiul care înconjoară Cercul Militar este tranformat în spațiu verde, cu locuri de stat, o oglindă de apă pe partea dinspre Bulevardul Republicii și posibilitatea de a extinde terasele exterioare aflate la parterul Hotelului Argeș. Stația de autobuz se păstrează. Stada Plevnei este transformată în spațiu de parcare, iar parcarea din fața Hotelului Muntenia este restrânsă la zona dintre acesta și Cercul Militar.

Pentru a avea o compozitie coerenta și a pune în valoare cele două clădiri, amenajarea Grădinii este structurată după un ax central de compoziție definit de centrele de simetrie ale fațadelor acestora. Această alee are caracter de reprezentare, în lungul său fiind amplasate busturile celor 12 personalități, iar în ax se propune amplasarea Statuii Independenței, în punctul din care se accentuează panta naturală a terenului. Poziția pe plan a aleii ține cont si de poziția arborilor, care încadrează simetric perspectiva către cele două clădiri.

Aleea secundară este cea existentă în prezent, paralelă cu Bulevardul Eroilor. Intrucât considerăm atmosfera acesteia cea mai reprezentativă pentru Grădină, intervenția asupra ei este minimală, atât WC-ul public cât și locul de joacă păstrându-se în forma actuală. Cealaltă parte a Grădinii, de o parte și de alta a aleii principale, este amenajat cu mici alei de formă curbă, cu locuri de stat, iar conceptul de mobilare intervine asupra terenului atât în plan, cât și în elevație. Băncile răspund traseelor sinuoase ale aleilor prin forma lor semicirculară, generând mai multe spații alveolar al căror caracter static, de protecție este accentuat de ridicarea terenului în spatele băncilor. Astfel, spațiul central, plan și lipsit de utilizare propriu-zisă pe care îl are Grădina în prezent se transformă într-un spațiu nuanțat, unde oamenii pot lua loc, se pot plimba și admira de aproape amenajările florale.

Spațiul propus pentru a fi plantat cu gazon este liber pentru a fi amenajat și cu alte tipuri de plante, cu ocazia Simfoniei Lalelelor sau în funcție de sezon.

Amplasarea meselor de șah acoperite se face pe una din aleile secundare, sub copaci. Traseul aleilor integrează și structurile care asigură accesul pietonal în parcarea subterană. Poziționarea acestora e aleasă astfel încât să nu afecteze perspectiva asupra Muzeului Județean și a Cercului Militar.

Pavajul propus pentru alei este similar celui din prezent. Un spațiu diferențiat la nivelul pavajului este cel din fața Statuii Independenței, pavat cu dale înierbate, pentru a lărgi spațiul central din fața statuii și pentru a deservi ca loc pentru fanfară.

CONCLUZIE

Proiectul propus tratează cu respect amplasamentul dat, raportându-se atât la evoluția istorică a Grădinii Publice, cât și la necesitățile care există în prezent în centrul orașului. Fără a modifica radical imaginea de ansamblu, propunem o utilizare mai nuanțată a spațiului, în beneficiul locuitorilor, și accentarea calităților arhitectural-urbanistice ale contextului dat.